| |
|
Home >> Jimmy White MBE Snooker Legend
Pentru publicul român amator de competitii sportive televizate, totul a început cu imaginea de pe Eurosport a unei mese verzi, presarate cu bile frumos colorate. Curiozitatea s-a transformat în interes, interesul a devenit fascinatie, iar fascinatia a capatat, curând, vraja irezistibila a unei adevarate dependente. Cam asa s-a nascut, prin anii ’90, fanul român de snooker. În primele clipe, poate ca nu vedetele momentului l-au atras spre acest sport, ci sportul însusi l-a prins în mreje si, treptat, i-a facut cunostinta cu vedetele sale.
Între aceste staruri „ale momentului”, unul anume parea sa evolueze într-o lume aparte – lumea dezinvolturii jucause, a inventivitatii cutezatoare, a generozitatii altruiste si sportivitatii mereu zâmbitoare : Jimmy White. El apartine „familiei” (nu foarte numeroase!) a marilor artisti de factura boema ai snookerului – jucatori înzestrati din belsug cu talent, creativitate si nonconformism. Printre ei, alaturi de Jimmy : Alex Higgins, Patsy Hoolihan, Tony Drago, Paul Hunter, Ronnie O’Sullivan.
Jimmy s-a nascut la Londra, pe 2 mai 1962. A crescut mai mult prin cluburile de snooker ale cartierului decât prin salile de clasa ale scolii, iar pe la 12 ani, ajunsese sa faca breakuri de peste o suta jucând cu cârja pe care se sprijinea când si-a fracturat un picior, într-o mica încaierare de pusti.
În 1979, ca jucator amator, a câstigat Campionatul de amatori al Angliei, iar un an mai târziu, la 18 ani, a devenit cel mai tânar campion mondial. Imediat, a trecut la profesionism si, în scurt timp, si-a atras o asemenea baza enorma de suporteri credinciosi, încât i s-a spus, pe buna dreptate, „campionul poporului”.
Cariera sa de jucator profesionist a ajuns, acum, în al 30-lea an si cuprinde 23 de titluri importante – dintre care 10 la turneele de puncte – plus alte vreo 9 titluri de importanta secundara, plus înca 3 în turnee pe echipe.
Cele zece turnee de puncte câstigate sunt urmatoarele :
Mercantile Credit Classic 1986, 1991
Grand Prix 1986, 1992
British Open 1987, 1992
Canadian Masters 1988
European Open 1992
UK Championship 1992
Daily Record Players Championship 2004
Greu de spus care sa fi fost momentul cel mai frumos al unei asemenea cariere, dar e la fel de greu sa ne închipuim ca londonezul ar putea vreodata sa uite clipa când a încheiat breakul maxim, la editia din 1992 a Campionatului mondial.
În 1999, a fost decorat pentru merite deosebite în slujirea sportului (MBE), dar, cu sau fara recunoasteri oficiale, prin jocul sau deschis, rapid si plin de stralucire, prin caldura si modestia sa, Jimmy White a intrat, de multa vreme, în rândul personalitatilor legendare ale acestui sport.
În 1999, a fost decorat pentru merite deosebite în slujirea sportului (MBE), dar, cu sau fara recunoasteri oficiale, prin jocul sau deschis, rapid si plin de stralucire, prin caldura si modestia sa, Jimmy White a intrat, de multa vreme, în rândul personalitatilor legendare ale acestui sport.
Numai ca, în ceea ce-l priveste pe el, exista si o parte mai amaruie a legendei : aceea care pastreaza gustul dezamagirii de a nu fi câstigat niciodata Campionatul mondial al profesionistilor – sase finale pierdute, sase titluri de vicecampion mondial. Si totusi poate ca aceste înfrângeri i-au adus mai multa faima si mai neclintita dragoste din partea publicului decât i-ar fi adus victoriile de la Sheffield.
Nu stiu daca Jimmy crede într-adevar ca timpul victoriei lui la Crucible nu e înca trecut, dar un lucru e absolut sigur : daca aceasta victorie ar avea loc, nu numai plafonul salii ar fi aruncat în aer de vacarmul ovatiilor – fericirea atât de îndelung amânata a fanilor ar salta norii pentru ca întreg cerul Angliei sa explodeze într-un imens foc de artificii...
Mihaela Cristescu
|
|
|
